și dacă o să-ți ascult durerile, o să te văd mai bine? și dacă o să-ți privesc trecutul, o să te aud mai bine? nu ar trebui să îmi spui tu ce să ascult și la ce să mă uit? nu ar trebui să îmi arăți tu ce să fac pas cu pas? pentru că eu mă cam satur să ghicesc.
uneori mi-ar plăcea să nu mai trebuiască să îți spun să mă iei de mână. mi-aș tăia-o pe cea stângă și aș pune-o în buzunarul tău cel drept. să fie cu tine mereu. să mă ții de mână chiar și atunci când crezi că ești prea ocupat și mă amâni. te-ar deranja sângele? sau te-ai obișnui cu el? probabil că după o vreme ar dispărea. și s-ar cicatriza și rana. dar ar trebui să mă ții de mână. altfel, ar începe să putrezească. nu-i așa?
tu ți-ai tăia mâna pentru mine? "dar tu nu ai buzunare", ai spune. pentru tine, ce-i drept, mi-aș coase unul. deasupra buricului. dar să fie pe sub haine. nu vreau să vadă lumea că port o mână tăiată cu mine. atâta timp cât îmi oferi doar o mână, nu există nimic de arătat. iar atâta timp cât nu mi-o oferi nici pe asta, nu există nimic de vorbit. nu-i așa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu