erai grăbit azi, când am dat întâmplător peste tine, spre coada amiezii, la metrou. aveai o plasă plină cu lămâi. aveau și frunze unele dintre ele. și ajungea mirosul lor până la mine, de acolo, din spatele genunchilor, unde le țineai tu, stingherit.
eu nu te-am întrebat ce faci. tu nu m-ai întrebat pe mine. doar bună și doar pa. două tentative seci de zâmbete iernatice. și două perechi de tălpi puse pe fugă, în sensuri diferite.
și când te gândești că au existat zile în care făceam împreună citronadă, după care tot împreună uscam pe calorifere cojile portocalelor și le puneam pe sub plapumă ziua, ca să miroase frumos noaptea ...
ți-aș spune: "ai devenit un kitsch". dar tu nu ai răspunde nimic. pentru că kitschurile nu vorbesc. doar imită.
