- ce este în capul oamenilor care dorm ziua, dar stau treji noaptea?
- probabil mai mult, totuși, decât în capul celor care nu dorm deloc.
dacă o fi adevărat .. atunci le-or fi lipsind capetelor lor ceea ce li s-a prelins în inimi? oamenii aceștia or fi având niște pâlnii care le trec fix prin gâtlejuri .. subțiri, discrete și movalii, pâlniile transportă, probabil, odată cu gândurile, și fricile, dar și fericirile oamenilor. din nord în sud. din greu în ușor. să se întâmple rocada asta pe la nouă seara? pe la zece? iar atunci când se trezesc oamenii, le-o fi greu pâlniilor să își inverseze sensul? sau nu o mai fi nevoie de ele, pentru că se evaporă sau pentru că se tranformă în rouă conținutul inimilor spre dimineață? și or fi devenind înrourați creierii oamenilor, exact cum devine și pământul în zori de zi? sau nu?
dar ce se întâmplă când oamenii plâng pe timp de noapte? înseamnă oare că pâlniile lucrează încontinuu, trimițându-le lacrimile de la ochi, în capete și apoi spre inimi? sau le adună și le țin între emisferele cerebrale până dimineața?
greu o fi să lucrezi pâlnie. ar apărea probleme cu somnul pe timpul turei de noapte și cu răbdarea. mai ales că ar trebui purtată o uniformă mov și cu toții știm că movul provoacă somn. dar, până la urmă, o pâlnie nu trebuie decât să stea în gâtlej și să aștepte mintea să se prelingă în inimă. nu? oare ar trebui pâlnia să-i cânte inimii vreo baladă, vreun cântec .. ceva? cum cântă oamenii pe la înmormântări și botezuri? ar fi cazul .. pentru că vorbim de moartea minții și de nașterea inimii. în fiecare noapte.
dar apoi, spre dimineață, mintea se naște din nou și inima moare. și oare chiar este necesar să moară și să se nască separat atât de des? de ce nu mor împreună, ca să se nască apoi tot împreună? o fi vreun pact secret semnat între minte și inimă? fără știrea noastră?! pâlniile ar ști .. m-aș angaja pâlnie, să aflu și eu cum stă treaba. cu morțile și nașterile acestea. ce ni se întâmplă nouă, oamenilor care nu dorm noaptea.
- atât de mic spațiul dintre frunte și piept.
- și, cu toate astea, atât de necunoscut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ecler cu cremă la temperatura camerei
îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...
-
încerc, de la o vreme, să-mi îngrădesc inima. cu sârmă ghimpată și cu celofan, cu mușchi de pădure, cu cabluri electrice, cu cârpe și sfori,...
-
pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
-
all you will ever owe is to yourself. not to them. all you will ever need is to love yourself, before them.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu