degeaba.

doar pentru că îmi arunci niște vorbe aparent calde și aparent colorate din echinocțiu în solstițiu și din solstițiu în echinocțiu, nu se schimbă nimic. vorbele care nu se simt, nu ar trebui spuse. dar tu le spui, totuși. odată ce ai plecat de aici, au plecat și vorbele tale. și nu le vreau înapoi. eu am vorbele mele. și vorbele lor. dar pe ale tale nu le mai vreau. ascunde-le la fundul pământului, să nu le mai auzi nici tu. că prea false sunt și prea sunt trecute.

dacă nu poți să faci nici asta, te-aș sfătui să mergi în piață cândva zilele astea. de unde să cumperi o sită. și să-ți treci vorbele prin ea. nu mai poți spune tot ce-ți trece prin minte. iar dacă îți trece chiar orice prin minte, mai bine să îți aduci aminte că tu de acum nu mai ești cel de atunci. și că eu de atunci nu sunt cea de acum. 

iar dacă nici sita nu te va ajuta, va trebui să îți trimit prin poștă un stingător de lumânări. din acela cum au catolicii, din alamă. mult prea multe focuri pentru mult prea puține fitiluri stau aprinse. să le stingi pe toate. că încălzim planeta