îmi dau seama tot mai mult că va trebui să-mi cos niște tălpi nu numai din pământ, ci și din lună, și din nori. câte puțin din fiecare. iar dacă atunci când te-aș dori, m-ai putea .. ori atunci când te-aș putea, m-ai dori .. drumul dintre cer și pământ nu mi-ar părea la fel de lung. și atunci mi-aș căptuși tălpile cu niște coji uscate de mandarine, să știu că miros a tine. și că ești cu mine chiar și atunci când nu ești.
.
nu-i așa?
.
dar problema este că de multe ori, tu nu mă poți. sau nu mă dorești. într-un fel, te înțeleg. copacii fără frunze se găsesc mai greu pe ei înșiși. iar eu, fiind așa de ocupată cu a-mi schimba tălpile zi de zi, nu pot să fiu responsabilă și de frunzele tale. va trebui să ți le tai singur. din mătase sau tafta.
..
cum vrei. cum poți. cum știi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu