"răbdări prăjite", obișnuia să mai spună mama când eram mică. atunci nu înțelegeam de ce ai vrea să prăjești o răbdare. mi se părea absurd. răbdarea este, de cele mai multe ori, dificilă și crudă. iar prăjită, oricum, ai digera-o de două ori mai greu .. și ar trebui să îți bați capul cu ce fel de tigaie folosești și cât ulei pui .. dar oamenilor le place să complice lucrurile. și atunci, răbdările prăjite din cauza asta au fost inventate.
pe măsură ce au trecut sorii și lunile de-a curmezișul cerului, mi-am dat seama că nu contează cum sunt răbdările. prăjite ori ba, eu tot le displac. și mi-ar plăcea să scap de ele. cu prima ocazie. dar nu se prea poate. mai deloc, de fapt. și atunci este de datoria mea să le tratez cum știu eu mai bine. optez, așadar, pentru varianta crudă a răbdărilor. să nu fie tratate termic, altfel pierd din enzime și din intensitatea culorii.
dar într-o zi răbdările se vor usca. așa cum face orice este crud. și aștept. împreună cu ele. nu știm când. dar știm că ne vom lua rămas bun. și atunci voi putea să fiu nerăbdătoare cum și cât voi dori eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
- ce este în capul oamenilor care dorm ziua, dar stau treji noaptea? - probabil mai mult, totuși, decât în capul celor care nu dorm deloc....
-
remember that night we sat under the willow, branches whispering around us? we told each other all the secrets and stroked all the fears. yo...
-
all the words that we ever said to each other were previously said before. all the thoughts that we thought were thought before. all the f...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu