jocuri

zac pe întuneric. și realizez că mi-am pierdut ochii de câteva minute. pe sfoara care stă agățată de tavan. la fiecare nouă centimetri de sfoară dau de câte o floare. galbenă, portocalie sau roșie. și se ascund. ochii. când pe după o petală, când pe după o frunză. și mă întreb. de ce s-ar ascunde ochii de mine?

odată ajunși în tavan, oricum ar trebui să se întoarcă înapoi. ce să găsească la etajul opt? tu stai tot la șapte. chiar dacă ne despart patru minute de vuvuvu și hâșhâșhâș. dar ochii nu au cum să înțeleagă așa ceva. ochii sunt făcuți ca să vadă și atât.

data viitoare când se decid ochii mei să se piardă, o să leg cu o sfoară geamul tău de geamul meu. iar la fiecare minut distanță o să pun câte un disc de gramofon. pe primul disc o să torn o baladă franceză. pe al doilea o să-mi desenez dorințele. iar pe al treilea voi agăța niște iarbă de munte, să fluture după voia vântului.

și dacă odată ajunși la geamul tău, nu vei fi acolo, îmi va fi greu să le explic ochilor mei că nu văd mereu ceea ce vor. și atunci îi voi întoarce încet la locul lor, lângă mintea mea. încearcă totuși să îi aștepți la geam. mintea mea a cam obosit să dea ochilor atâtea explicații.

dar tu ar trebui să știi lucrurile astea. nu-i așa?