da. pământ sub picioare. asta vreau. cobor încet de pe lună. totuși, îmi place mai mult pe pământ.
și totuși, cum ar arăta o lume fără pământ? am levita prin case și pe străzi, fără a ne gândi că nici măcar nu ar trebui să existe vreo suprafață sub noi? ar fi exact pe dos decât este acum. când am vrea să ne relaxăm mintea, am privi în jos. dar ar fi întuneric. și totuși gol. ar exista și sub noi un fel de stele? niște cărbuni strălucitori, ceva? în cazul acesta, ar deveni cerul acoperit? sau am avea două ceruri? unul dedesubt și altul deasupra? ne-ar fi greu să rămânem între pereții clădirilor? nu ne-ar lua curentul dintre ceruri? și dacă ne-ar lua, în ce direcție ne-ar purta? în sus sau în jos? complicat cu două ceruri. nici nu știu dacă mai vreau o astfel de lume.
abia aștept să ajung la spitalul pentru cei fără pământ sub picioare. și să dau de alții ca mine. mă întreb ce tratament ni se va aplica. oare ne vor învăța să mergem din nou? genuflexiuni, pași lenți, pași alerți, alergări, încălziri, răciri. oare aș avea febră musculară? oare ar mai conta dacă da? atâta timp cât ai pe ce merge, alerga și sta, restul detaliilor își pierd conturul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu