dacă am avea cu toții capurile conice, am avea oare și ochii în formă de V - ca să putem vedea mai bine printre țuguie? sau ar trebui să ne chinuim cu chestiile acestea rotunde - ce stau ușor pitite pe sub sprâncene - ca să vedem? dacă am avea ochii în formă de V, am avea oare și sprâncene? și dacă am avea sprâncene, ar fi și ele în formă de V? sau ar lipsi? am mai avea nevoie și de ele oare?
nu prea cred .. într-o lume perfectă ca asta, într-o lume plină de piscuri umanoide, ochii ar avea prea puțină importanță. uite, inimile, ar conta cu adevărat. nu cred că ar avea și ele forma unor V-uri. mai degrabă niște A-uri. și să fie într-atât de mari, încât să pornească din tălpi și să ajungă până pe sub craniu. să fim toți o inimă. prea mult avem unii dintre noi nevoie de ele. așa am rezolva toate problemele lumii. nu ar mai exista oameni răi sau indiferenți. la atâta inimă într-un singur om, ar fi imposibil să se mai întâmple urâțenii pe pământ. iar la doi oameni, frumusețea nu ar cunoaște hotare. povestea ar deveni tot mai colorată de la trei oameni în sus. și tot așa.
doamne, cum de nu m-am gândit la asta până acum?! și totuși .. cum îi facem pe oameni să facă rost de capete țuguiate? poate le băgăm niște povești pe sub frunți. dar să fie în partea de sus a capetelor, să tindă spre forma unui con. să vrea și poveștile o lume conică. altfel .. degeaba le băgăm. degeaba sperăm să avem inimi în formă de A sau ochi în formă de V. trebuie să continuăm să încercăm, nu-i așa?
gata. m-am decis. ies din casă și controlez toate librăriile din oraș. vreau să găsesc toate poveștile conice. le depozitez la mine în dulap. și din când în când, din gând în gând, mai dau câte una oamenilor care au probleme cu inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu