de tine

ești un pieton fidel al minții mele. de câteva zile. dacă o continuăm așa, o să mă trezesc într-o dimineață cu mintea scursă. dar ce îți pasă ție? atâta timp cât dai de gândurile mele, mergi pe ele ca pe un trotuar. și mă întreb uneori de ce ești așa de încăpățânat. pentru că eu, mai mult decât mintea, nu am ce să îți dau. nu până o să știu că vrei și poți primi mai mult.

"dar ce știi tu", te gândești. păi, știu câte ceva. oamenii cărora li se tropăie pe gânduri știu. diverse lucruri. mai multe despre unii și mai puține despre alții. mereu, însă, mai nimic despre ei înșiși.

dacă pot să îți fiu cu ceva de folos, anunță-mă. dar tu ești prea independent ca să ceri ajutor. și mai ales de la mine. nu te pot învinui. aici ne uităm ambii în aceeași oglindă. aș sparge oglinda. dacă tot ne uităm ambii în ea. tu mă vezi pe mine. eu pe tine. oglinda asta nu își are locul între noi. noi nu suntem circari. sau suntem?

gata, fug de aici, că mi se scurge mintea și nu mai pot gândi. și totuși, cumva, atmosfera este de circ.