ospăț?

- mănâncă-mă.

- ai chef de prostii?

- vorbesc serios. mănâncă-mă. azi ofer felii din mine. profită.

- cu ce încep?

- cu mâna stângă.

- stop. nu pe asta ai tăiat-o tu cu ceva timp în urmă și ai pus-o în buzunarul meu cel drept?

- ba da. uitasem. atunci mâna dreaptă.

- vrei să o mușc încet sau mai bine o înfulec dintr-o înghițitură?

- nu știu. cum crezi tu mai bine.

- cred că .. stai. nu pot să te mănânc.

- de ce nu?

- pentru că azi am ieșit din casă fără măsele.

- și? dinții din față nu merg?

- ba da, dar atunci aș avea dureri de burtă, pentru că ar fi bucățile prea mari.

- ai dreptate.

- .

- doar nu aștepți să mestec eu pentru tine.

- cam da ..

- ai tupeu.

- am.

- dar nu ai măsele.

- ba am și măsele. dar ți-am zis că le-am lăsat azi acasă.

- păi eu zic să le recuperezi cât mai curând. pentru că fără măsele nu continuăm.

- dar eu stau la două stații de ..

- puteai să fi stat și la una. declar festinul anulat.

- haide, totuși, să restabilim o altă zi.

- știi ceva? pe mine nu mă amână nimeni. și nici de mâncat nu mă mănâncă mulți. ți-ai cam pierdut locul în sala de mese, dragule.

- dar măselele mele ..

- da, le-ai uitat acasă. ai grijă să nu îți uiți și limba data viitoare.