minutarul a zis, secundarul a făcut

- de ce sar oamenii când sunt fericiți?

- ca să ajungă mai ușor pe soare.

- de ce ar vrea cineva să ajungă pe soare?

- pentru că pe soare fericirea nu are limite.

- și pe lună are?

- da.

- crezi?

- bănuiesc.

- dar cum rămâne cu temperatura?

- în ce sens?

- oamenii care ajung pe soare nu ard oare de la atâta căldură?

- ba da.

- și atunci de ce se sacrifică?

- pentru că sunt însetați după fericire.

- chiar dacă durează doar câteva secunde?

- da.

- eu prefer luna. chiar dacă este mai răcoare.

- dar pe lună este haos. fericirea stă pitită printre alte sentimente. și este mai greu de găsit.

- în schimb, poți să o cauți în voie.

- cu toate astea, nu îți garantează nimeni că o vei găsi. mai sigur ar fi să migrăm pe soare.

- da, nu îți garantează nimeni. dar când dai de ea, ai tot timpul din lume să te bucuri de ce ai găsit. poți rămâne pe lună la nesfârșit.

- nu știu. pare prea riscant.

- mai riscant mi se pare să profiți de o fericire scurtă decât de una care ar dura câteva vieți.

- hai că nu mai înțeleg ce spui. am plecat.

- unde?

- cum unde? pe soare.

- eu pe lună.