Să dansăm, shall we

Dar de ce avem nevoie de siguranţă la fiecare pas? Mi se pare absurd. Nu vom avea niciodată stabilitate în vieţile noastre, chiar dacă aşa vrem şi chiar dacă aşa credem că planificăm. Stabilitatea a fost adusă pe limbile oamenilor pentru a le spăla sufletele, nu pentru a exista de adevăratelea sub picioarele sau inimile lor.

Tot ce vedem în jurul nostru are loc pentru că la un moment dat cineva a luat o decizie. Unică. Cu drum întors ori ba. Care a afectat mai mulţi oameni sau doar pe sinele din el sau ea. Că ne întoarcem mereu la aceiaşi oameni sau nu, că alegem să uităm mereu aceleaşi frici sau acelaşi trecut este una dintre opţiuni. Că alegem să ridicăm capul sau că alegem să ne lăsăm purtaţi de vânt este o altă opţiune. Că alegem să pretindem stabilitate în vieţile noastre sau să ne amăgim că suntem liberi şi ne urmăm destinul, când, de fapt, nu suntem liberi şi urmăm visele altora - este şi asta, o altă opţiune.

Iar opţiunile sunt multe. Ca firele de praf. Se plimbă dintr-un loc în altul, se umezesc, se usucă, iar zboară, iar se fac noroi, iar rămân blocate între spaţii. Dar sunt acolo mereu, indiferent de forma pe care o iau. Ca nişte cameleoni. Metamorfozaţi şi neliniştiţi. Dar prezenţi peste tot şi în toate.