duminică, 14 martie 2010
Făina cu miros de toamnă
Sunt făcută dintr-o făină cu miros de toamnă. O simt în zori în vârful creştetului, când gândurile se urcă însetate pe meridianele mele. Când suflă ora 6 peste mine, ea coboară încet în călcâiele mele şi mă împinge pe corzile matinale ale vieţii. Când sunt tristă, făina se face cocoloş. Când sunt fericită, făina zboară în toate părţile şi îmi acoperă inima cu fericire tomnatică. Pe câmp am fost concepută şi acolo simt că îmi este casa. Pe câmp mă simt mai liberă ca oriunde altundeva. Sunt fiica spicelor de grâu şi a picăturilor de ploaie. Iar mirosul de toamnă îl am impregnat în mugurii mei de ADN.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
- ce este în capul oamenilor care dorm ziua, dar stau treji noaptea? - probabil mai mult, totuși, decât în capul celor care nu dorm deloc....
-
have you ever thought about what the sun thinks when it sets? i cannot get my mind around this. does it cry? does it laugh? does it say an...
-
all the fears, all the doubts you had and still have. i forgive all of them. you knew nothing better than you did, and that should be your p...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu