Asta m-a întrebat azi un fir de păpădie. Nu ştiu.
Cum ar trebui să arate? Şi dacă nu ar trebui să arate în nici un fel? Am nevoie să ştiu cum arată viaţa mea?
Eu viaţa o percep ca pe un boţ de plastelină. Azi îl modelez aşa cum simt. Nu contează că vine ziua de mâine cu potenţiale probleme care ar putea schimba faţada boţului meu de plastelină. Îl remodelez, dacă este cazul. Azi vreau să dau formă de una singură boţului meu. Dacă este o greşeală, voi învăţa din ea. La urma urmei, nu există nici un controlor de boţuri de plastelină. Doar eu şi boţul meu.
Şi ziua de mâine.
Şi firele de păpădie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
- ce este în capul oamenilor care dorm ziua, dar stau treji noaptea? - probabil mai mult, totuși, decât în capul celor care nu dorm deloc....
-
remember that night we sat under the willow, branches whispering around us? we told each other all the secrets and stroked all the fears. yo...
-
all the words that we ever said to each other were previously said before. all the thoughts that we thought were thought before. all the f...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu