marți, 3 ianuarie 2012

levitație




brațele-mi să-ți fie cer.
picioarele-ți să-mi fie pământ.
ochii să ne fie lampioane. și inimile ape.
iar brațele copaci. fremătători. ca noi.
în nopțile cu fum de aștri.

la
Etichete: , , , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

ecler cu cremă la temperatura camerei

îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...

  • ai curaj?
    încerc, de la o vreme, să-mi îngrădesc inima. cu sârmă ghimpată și cu celofan, cu mușchi de pădure, cu cabluri electrice, cu cârpe și sfori,...
  • ce bine că nu suntem frunze
    pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
  • all
    all you will ever owe is to yourself. not to them. all you will ever need is to love yourself, before them.