- aseară am trecut pe lângă o vitrină de anticariat. și pentru o secundă mi s-a părut că m-am văzut dincolo de sticlă, printre coperți.
- te-ai oprit din mers?
- bineînțeles. și am șters și sticla, să mă văd mai bine.
- și erai acolo?
- nu. cel puțin așa am crezut în secunda aceea. acum încep să cred că eram, de fapt. doar că mi-a fost frică să mă arăt mie.
- așa sunt gândurile grele.
- de unde am putut să știu că m-aș fi prelins până acolo?
- nu știu. dar probabil că ar fi trebuit să îți ștergi ochii în loc să ștergi sticla vitrinei.
- crezi? dar cum se șterg ochii?
- cu infuzie de amintiri.
- și așa o să îmi văd prelungirile mai bine?
- cu siguranță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu