cum să știi când te oprești, dacă fuga devine pervers de indispensabilă minții tale? azi încerci să nu vezi, mâine să nu auzi, poimâine ambele. fugi cu viteza celei mai mari frici pe care ai simțit-o vreodată în tine, iar atunci când te împiedici, te ridici și continui.
simți cum te inundă fuga mai ales pe înserate, când nu mai știi pe ce cărări alergi. cu un picior pe una, cu celălalt pe alta. dar habar nu ai pe care. cărări pe minte, cărări pe inimă, cărări pe ochi, cărări pe mâini. te-ai încercuit și traversat de atâtea ori, încât nu mai știi de ce fugi. de ce fugi?
să te oprești. atâta mai vrei. mai vrei? sigur că da.
când o să îți întâlnesc ochii, poate mă voi opri.
poate?
poate.
de ce?
va trebui să știu că vrei și tu să mă opresc.
sigur că da.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu