se întâmplă să mai mor din când în când. și să reînvii din nou. tot eu. dar nu eu deloc. cu fiecare moarte mă nasc și cu fiecare naștere mor.
am început să am o problemă cu oficiul stării civile. sau, mai bine zis, ei cu mine. de fiecare dată când merg să-mi declar moartea, mă ia câte un domn ușor de braț și mă poartă pe trepte afară spunându-mi să-mi văd de treabă. iar de fiecare dată când vreau să-mi înregistrez nașterea, se găsește câte o doamnă să sune la spitalul nouă și să-i cheme pe unii îmbrăcați în alb, să mă ia. dar nu înțeleg unde, nu înțeleg de ce.
tot ce vreau este să am undeva trecute datele morții și ale nașterii. să nu le uit. nu de alta, dar când oamenii mor, amintirile lor mor o dată cu ei. iar eu am ambiția să le păstrez. și ce ironie cruntă că nu pot.
Foarte frumos.
RăspundețiȘtergerePe gustul meu , usor amarui.