se întâmplă să mai mor din când în când. și să reînvii din nou. tot eu. dar nu eu deloc. cu fiecare moarte mă nasc și cu fiecare naștere mor.
am început să am o problemă cu oficiul stării civile. sau, mai bine zis, ei cu mine. de fiecare dată când merg să-mi declar moartea, mă ia câte un domn ușor de braț și mă poartă pe trepte afară spunându-mi să-mi văd de treabă. iar de fiecare dată când vreau să-mi înregistrez nașterea, se găsește câte o doamnă să sune la spitalul nouă și să-i cheme pe unii îmbrăcați în alb, să mă ia. dar nu înțeleg unde, nu înțeleg de ce.
tot ce vreau este să am undeva trecute datele morții și ale nașterii. să nu le uit. nu de alta, dar când oamenii mor, amintirile lor mor o dată cu ei. iar eu am ambiția să le păstrez. și ce ironie cruntă că nu pot.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
- ce este în capul oamenilor care dorm ziua, dar stau treji noaptea? - probabil mai mult, totuși, decât în capul celor care nu dorm deloc....
-
have you ever thought about what the sun thinks when it sets? i cannot get my mind around this. does it cry? does it laugh? does it say an...
-
all the fears, all the doubts you had and still have. i forgive all of them. you knew nothing better than you did, and that should be your p...
Foarte frumos.
RăspundețiȘtergerePe gustul meu , usor amarui.