mov, verzi și albastre, borcanele stau acum aliniate pe polița de sus a debaralei. se gândesc cu nostalgie la ziua în care le-ai luat capacele. dar cum să înțeleagă ele că dragostea nu se ține în borcane?
joi, 20 octombrie 2011
primul sărut
am crezut dintotdeauna că dragostea se ține în borcane. până ai pășit pe cărarea mea. nu a fost nevoie nici de prea multe foșnete de maci și nici de prea multe balade. când ai văzut borcanele, mi-ai zis că sunt prea frumoase să nu le atingi. le-ai deschis și în secunda următoare a fost clar că nu le vei mai închide la loc prea curând. sub pielea ta caldă își găsiseră loc niște magneți. perfecți pentru capacele metalice ale borcanelor mele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ecler cu cremă la temperatura camerei
îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...
-
încerc, de la o vreme, să-mi îngrădesc inima. cu sârmă ghimpată și cu celofan, cu mușchi de pădure, cu cabluri electrice, cu cârpe și sfori,...
-
pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
-
all you will ever owe is to yourself. not to them. all you will ever need is to love yourself, before them.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu