cum de reușesc unii oameni să umble pe stradă cu goluri înăuntrul lor? nu le este teamă că ar putea să le pice o frunză uscată în interior? nu le este frică oare că ar putea să îi apuce cineva de gol și să îi târască oriunde vor ei? poate vor să le umple golul cu inima lor. dar nu știi niciodată ce fel de inimi ar putea avea oamenii. periculos să mergi pe stradă cu un gol în tine. dar și să stai în casă la fel de periculos.
declar oficial că mie nu îmi plac golurile. ar trebui să purtăm mereu cu noi ceva de umplutură. în felul acesta, dacă decide cineva să lase în noi câte un gol, vom fi pregătiți și ne vom umple golurile imediat. cred că niște bulgări de zăpadă ar fi prea mult. trebuie să fie ceva care nu se topește. cum sunt cărțile. da. genial așa! o valijoară cu cărți. o valijoară specială - pentru goluri.
iar cărțile ar trebui să aibă forme și dimensiuni diferite. nu toate golurile sunt la fel. iar unele, dacă nu le acorzi atenția cuvenită, se pot lărgi. altele pot dispare. și atunci ce te faci dacă ai pus o carte în gol? rămâne în tine pentru totdeauna? oare te încurcă? oare îți îndoaie vertebrele? sau se dă după tine cartea?
ar trebui să alegem cărțile foarte atent. să ne ungă pe suflet, da. dacă nu ne ung pe suflet, nu mai are nici un rost. și trebuie să credem în ele. nu-i așa? altfel nu mai scăpăm de goluri. dar să găsim întâi niște cărți. cu aromă de scorțișoară și cu coperți de dovleac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu