poate că nu mai avem nevoie de pământ sub picioare. să ne agățăm de lună și să atârnăm așa până or decide picioarele noastre că s-au săturat de bălăngăneală. și dacă este adevărat că luna este verde, cum m-am obișnuit să cred, poate o să ne înverzim și noi. întâi mâinile, apoi pieptul și spatele, apoi picioarele. și mintea. prea a fost coaptă în ultimul timp. și când ne-om plictisi, să sărim într-un lan auriu de grâu, să ne coacem din nou. și tot așa. până vom deveni verzi și copți deopotrivă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu