poate că nu mai avem nevoie de pământ sub picioare. să ne agățăm de lună și să atârnăm așa până or decide picioarele noastre că s-au săturat de bălăngăneală. și dacă este adevărat că luna este verde, cum m-am obișnuit să cred, poate o să ne înverzim și noi. întâi mâinile, apoi pieptul și spatele, apoi picioarele. și mintea. prea a fost coaptă în ultimul timp. și când ne-om plictisi, să sărim într-un lan auriu de grâu, să ne coacem din nou. și tot așa. până vom deveni verzi și copți deopotrivă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Deschide-mi uşa. Nici măcar nu este nevoie să baţi la ea. Scoate cheia din păr şi bag-o în broască. După care trage de clanţă. Dacă va scârţ...
-
she's riding the tram to work every morning, always standing by the rear window, always listening to indie rock tracks. with her sunglas...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu