poate că nu mai avem nevoie de pământ sub picioare. să ne agățăm de lună și să atârnăm așa până or decide picioarele noastre că s-au săturat de bălăngăneală. și dacă este adevărat că luna este verde, cum m-am obișnuit să cred, poate o să ne înverzim și noi. întâi mâinile, apoi pieptul și spatele, apoi picioarele. și mintea. prea a fost coaptă în ultimul timp. și când ne-om plictisi, să sărim într-un lan auriu de grâu, să ne coacem din nou. și tot așa. până vom deveni verzi și copți deopotrivă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
- ce este în capul oamenilor care dorm ziua, dar stau treji noaptea? - probabil mai mult, totuși, decât în capul celor care nu dorm deloc....
-
have you ever thought about what the sun thinks when it sets? i cannot get my mind around this. does it cry? does it laugh? does it say an...
-
remember that night we sat under the willow, branches whispering around us? we told each other all the secrets and stroked all the fears. yo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu