pe clanța ușii pe care ai ieșit, pe scaunul în care ai stat, în aerul pe care l-ai respirat, ți-am simțit degetele, greutatea și gândurile. ai rămas aici, chiar dacă acum ești acolo. m-am tot luptat cu tine, cu cel de acolo pentru cel ce a rămas aici. dar am învățat să accept că nu poți continua să fii și aici și acolo în același timp. nu atâta timp cât nu îți dorești tu acest lucru. nu atâta timp cât mi-l doresc doar eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
- ce este în capul oamenilor care dorm ziua, dar stau treji noaptea? - probabil mai mult, totuși, decât în capul celor care nu dorm deloc....
-
have you ever thought about what the sun thinks when it sets? i cannot get my mind around this. does it cry? does it laugh? does it say an...
-
all the fears, all the doubts you had and still have. i forgive all of them. you knew nothing better than you did, and that should be your p...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu