octombrie de august

când am intrat azi dimineață în bucătărie, așteptai cuminte lângă aragaz. cafeaua protesta agresiv în ibric, iar soarele te alinta prin geam și m-ai prins însetat de gură când m-am apropiat de tine. nu ne-am vorbit nimic, dar mi te-ai urcat în vocale și mi te-ai coborât în consoane ca o ploaie de vară târzie. ușor, cald și pe neașteptate. și în acel moment mi-aș fi dorit să nu se mai termine diminețile cu tine niciodată.