eu sunt aici.

cuvintele mele stau nevorbite pe polița de sus a inimii mele.
de fapt, inima mea nu mai este demult a mea.
s-au plimbat atâtea lacrimi prin ea și atâtea crivățuri,
încât a devenit spațiu public. grădină urbană.

pe lumea asta nu există oameni răi. există doar oameni răniți.
inima mea este rănită. și poate că este și rea.
dar nu aș schimba-o pentru nimic în lume.
inima mea nu este de vânzare.

de la o vreme m-ai șters din viața ta.
m-ai îmbrăcat în straie negre și mi-ai lipit gura cu frunze de arțar -
ca să nu mai pot vorbi sau râde.
și mi-ai acoperit ochii cu ramuri de nuc - ca să nu mă vezi.

dar chiar și așa, acoperită și neagră, tu mă vezi.
printre pereții de pădure și printre neculorile nopții,
sunt mai vie ca niciodată - pentru că sufăr.
și sufăr pentru că sunt vie. dar am obosit.

când vei fi gata, să știi că te aștept aici, la marginea nopții.
dar dacă o să te gândești prea mult, va fi prea târziu.
buzele mele de sirop și ochii mei de iod nu au fost făcuți să aștepte.
grăbește-te. sau nu. decide tu. dar nu mă mai șterge.