sâmbătă, 7 iulie 2012
wild, wild world
ia-mă de mână și hai să fugim de aici. nu ne ține nimic. nu mai contează nimic. suntem niște nimicuri prea mici într-un univers prea mare. și în același timp, niște universuri prea mari într-un nimic prea mic. vrei? haide. o să leg mâna mea de a ta cu o panglică mov, ca să nu ne pierdem cât alergăm. și o voi scoate când ajungem undeva, unde să fim doar noi doi. niciun alt nimic, niciun alt univers. doar tu și doar eu.
iar dacă alegem să rămânem .. ne va sufla timpul din loc. și ar fi păcat, pentru că noi am fost făcuți să fugim. dar împreună. nu fugi doar tu. ia-mă și pe mine. și nu mă lăsa nici pe mine să fug fără tine de aici.
am fost făcuți să fugim împreună .. și dacă indiferent de fugă tot ne va înghiți timpul? nu îmi pasă. eu vreau mâna mea în mâna ta. și pașii tăi lângă ai mei. călătorind printre zile și nopți. poate azi. poate mâine. iar dacă totuși vom alege acum să fugim separat, promite-mi că până la urmă tot împreună vom fugi. îmi promiți?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ecler cu cremă la temperatura camerei
îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...
-
încerc, de la o vreme, să-mi îngrădesc inima. cu sârmă ghimpată și cu celofan, cu mușchi de pădure, cu cabluri electrice, cu cârpe și sfori,...
-
pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
-
all you will ever owe is to yourself. not to them. all you will ever need is to love yourself, before them.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu