fericire în 5 pași

. cum ar fi să ne bem mințile? le-am digera timp de 2 ore, după care le-am băga înapoi în cap. și când ne-am da seama iar că nu ascultă de inimă, le-am bea din nou și tot așa.

.. dar dacă ne-am bea inimile? ar asculta de minți? sau nu? și în general, decât să ne bem pe noi, nu mai bine ne-am bea între noi? tu mințile mele, eu pe ale tale. tu inima mea, eu pe a ta.

... oare ar fi prea mult? să ne bem? sau prea puțin? cum am ști cât exact să bem unul din celălalt? atât cât să nu ne secăm, dar nici să nu ne inundăm prea tare. am ști oare?

.... și dacă am ști, ne-am ține de ceea ce știm? sau am greși din nou? chiar dacă am avea inimile și mințile sincronizate și chiar dacă am bea unul din altul exact cât am avea nevoie, nu suntem nici tu, nici eu vreun dumnezeu care să le știe pe toate. s-ar putea foarte ușor să greșim .. chiar fără a ne da seama.

..... și atunci? renunțăm fără a ști la ce renunțăm? sau continuăm fără a ști ce continuăm?

dar fericirea nu se atinge urmând niște pași.