undeva între buzunarul tău și cuvintele tale s-a întâmplat o întâmplare. fără început și fără sfârșit. dar cu atâta conținut .. atâta .. că mi-ar plăcea să nu se fi umplut timpul așa de mult cu atâta gol. într-un fel oarecare, este mai bine așa. eu voi continua să caut cuvintele potrivite în altă parte. iar tu .. probabil că vei aduna în continuare mărunțiș.
duminică, 5 februarie 2012
cu literele arse
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ecler cu cremă la temperatura camerei
îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...
-
- ce este în capul oamenilor care dorm ziua, dar stau treji noaptea? - probabil mai mult, totuși, decât în capul celor care nu dorm deloc....
-
cuvintele mele stau nevorbite pe polița de sus a inimii mele. de fapt, inima mea nu mai este demult a mea. s-au plimbat atâtea lacrimi pri...
-
pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu