vineri, 18 martie 2011

cu luna pe umeri

Cum se face că de fiecare dată când pașii noștri se intersectează, ne pică luna pe umeri? Ne trece numele pe o listuță cu aromă de ghimbir, ne suflă niște praf de lămâie pe frunți și pleacă grăbită să găsească alți umeri și alte frunți.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

ecler cu cremă la temperatura camerei

îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...

  • ai curaj?
    încerc, de la o vreme, să-mi îngrădesc inima. cu sârmă ghimpată și cu celofan, cu mușchi de pădure, cu cabluri electrice, cu cârpe și sfori,...
  • ce bine că nu suntem frunze
    pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
  • all
    all you will ever owe is to yourself. not to them. all you will ever need is to love yourself, before them.