marți, 8 februarie 2011

chiar dacă

Și ce ne facem dacă nu ve vom găsi niciodată? Timpul .. are mult prea multe găuri prin care se scurg momentele. Și nu le mai pot controla. Tu? Poți? Hai să le coasem. Avem nevoie de o ață trainică. Aceeași care te leagă pe tine de mine. De ce nu o văd? Tu o vezi? Cine o vede? L-aș invita în viața mea, să îmi arate drumul spre tine. Dar sunt cam deconectată de lume. De multe ori simt cum mă evapor. Și totuși, mă regăsesc mereu aici, așteptându-te, neschimbată. Noi ne vom găsi, chiar dacă va trebui să așteptăm încă o viață.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

ecler cu cremă la temperatura camerei

îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...

  • mai aproape
    - ce este în capul oamenilor care dorm ziua, dar stau treji noaptea?  - probabil mai mult, totuși, decât în capul celor care nu dorm deloc....
  • until the sun goes cold
    have you ever thought about what the sun thinks when it sets? i cannot get my mind around this. does it cry? does it laugh? does it say an...
  • low will
    remember that night we sat under the willow, branches whispering around us? we told each other all the secrets and stroked all the fears. yo...