duminică, 10 ianuarie 2010
Fluturi, zebre şi raze de lună
Mie nu îmi plac mistreţii .. la început sunt sălbatici, dar cu timpul observi în spatele genelor lor stufoase nişte ochi blânzi şi umezi. Îi apropii de tine, ai grijă de ei. Dar totul se întamplă în zadar, căci mistreţii, în cele din urmă, tot te trădează. Chiar dacă le oferi o lume nouă, chiar dacă ii scoţi din sălbăticie. Ei nu apreciază, pentru că în adâncul lor rămân sălbatici. Iar genele stufoase, în final, nu fac decât să le acopere complet ochii şi inimile. Iar umezi nu mai sunt ochii lor, ci ochii tăi. Mistreţii nu au inimă. Mistreţii sunt făcuţi pentru sălbăticie. Şi nu le pasă de ochii sau de inima ta. Mistreţii grohăie doar pentru ei şi pentru nimeni altcineva. Ai grijă, nu te apropia de mistreţi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ecler cu cremă la temperatura camerei
îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...
-
încerc, de la o vreme, să-mi îngrădesc inima. cu sârmă ghimpată și cu celofan, cu mușchi de pădure, cu cabluri electrice, cu cârpe și sfori,...
-
pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
-
all you will ever owe is to yourself. not to them. all you will ever need is to love yourself, before them.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu