pe clanța ușii pe care ai ieșit, pe scaunul în care ai stat, în aerul pe care l-ai respirat, ți-am simțit degetele, greutatea și gândurile. ai rămas aici, chiar dacă acum ești acolo. m-am tot luptat cu tine, cu cel de acolo pentru cel ce a rămas aici. dar am învățat să accept că nu poți continua să fii și aici și acolo în același timp. nu atâta timp cât nu îți dorești tu acest lucru. nu atâta timp cât mi-l doresc doar eu.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
ecler cu cremă la temperatura camerei
îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...
-
- ce este în capul oamenilor care dorm ziua, dar stau treji noaptea? - probabil mai mult, totuși, decât în capul celor care nu dorm deloc....
-
- este oare posibil să îmi fi scăpat printre degete? - compte jusqu'à cinq. - how can i find out? - что? - la fin de ma peine. - you can...
-
cuvintele mele stau nevorbite pe polița de sus a inimii mele. de fapt, inima mea nu mai este demult a mea. s-au plimbat atâtea lacrimi pri...