pe clanța ușii pe care ai ieșit, pe scaunul în care ai stat, în aerul pe care l-ai respirat, ți-am simțit degetele, greutatea și gândurile. ai rămas aici, chiar dacă acum ești acolo. m-am tot luptat cu tine, cu cel de acolo pentru cel ce a rămas aici. dar am învățat să accept că nu poți continua să fii și aici și acolo în același timp. nu atâta timp cât nu îți dorești tu acest lucru. nu atâta timp cât mi-l doresc doar eu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
ecler cu cremă la temperatura camerei
îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...
-
încerc, de la o vreme, să-mi îngrădesc inima. cu sârmă ghimpată și cu celofan, cu mușchi de pădure, cu cabluri electrice, cu cârpe și sfori,...
-
pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
-
all you will ever owe is to yourself. not to them. all you will ever need is to love yourself, before them.