pe clanța ușii pe care ai ieșit, pe scaunul în care ai stat, în aerul pe care l-ai respirat, ți-am simțit degetele, greutatea și gândurile. ai rămas aici, chiar dacă acum ești acolo. m-am tot luptat cu tine, cu cel de acolo pentru cel ce a rămas aici. dar am învățat să accept că nu poți continua să fii și aici și acolo în același timp. nu atâta timp cât nu îți dorești tu acest lucru. nu atâta timp cât mi-l doresc doar eu.
luni, 30 ianuarie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Deschide-mi uşa. Nici măcar nu este nevoie să baţi la ea. Scoate cheia din păr şi bag-o în broască. După care trage de clanţă. Dacă va scârţ...
-
she's riding the tram to work every morning, always standing by the rear window, always listening to indie rock tracks. with her sunglas...
