este atât de nedrept cum îmi plâng toate lacrimile din cauza ta. indiferent de ce mă face să plâng. nu crezi? și este atât de nedrept cum îmi râd toate râsetele datorită ție. indiferent de cine mă face să râd. crezi?
cum o fi să nu mai alergăm unul după altul și să ne oprim? trebuie să recunosc, am cam obosit.
ai putea să-ți deschizi brațele pentru mine? așa, măcar dacă am continua să alergăm, aș ști că există două brațe care mă așteaptă, indiferent de ce se întâmplă cu mine. câteodată, doar iluziile mă mai împing în față. noi ce avem aici?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Deschide-mi uşa. Nici măcar nu este nevoie să baţi la ea. Scoate cheia din păr şi bag-o în broască. După care trage de clanţă. Dacă va scârţ...
-
she's riding the tram to work every morning, always standing by the rear window, always listening to indie rock tracks. with her sunglas...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu