fericire în 5 pași

. cum ar fi să ne bem mințile? le-am digera timp de 2 ore, după care le-am băga înapoi în cap. și când ne-am da seama iar că nu ascultă de inimă, le-am bea din nou și tot așa.

.. dar dacă ne-am bea inimile? ar asculta de minți? sau nu? și în general, decât să ne bem pe noi, nu mai bine ne-am bea între noi? tu mințile mele, eu pe ale tale. tu inima mea, eu pe a ta.

... oare ar fi prea mult? să ne bem? sau prea puțin? cum am ști cât exact să bem unul din celălalt? atât cât să nu ne secăm, dar nici să nu ne inundăm prea tare. am ști oare?

.... și dacă am ști, ne-am ține de ceea ce știm? sau am greși din nou? chiar dacă am avea inimile și mințile sincronizate și chiar dacă am bea unul din altul exact cât am avea nevoie, nu suntem nici tu, nici eu vreun dumnezeu care să le știe pe toate. s-ar putea foarte ușor să greșim .. chiar fără a ne da seama.

..... și atunci? renunțăm fără a ști la ce renunțăm? sau continuăm fără a ști ce continuăm?

dar fericirea nu se atinge urmând niște pași.

a mia parte

dacă ai vrea, ai vedea ce nu văd alții. ai vedea doar galbenul, nu și negrul. ai vedea doar fierbintele, nu și recele. și ai închide ochii la ceilalți. la cei care și i-au uitat pe ai lor undeva la fundul pământului.

dacă ai crede, ai ajunge unde nu au ajuns alții. acolo unde te-ai lăsat în viața trecută. te-ai lua de mână și ai continua să mergi unde ai avut de gând să mergi prima oară. pe soare sau pe lună poate.

dar nu ai sta pe loc. și nu te-ai uita în urmă. dacă ai vrea. și dacă ai crede. măcar într-a mia parte din tine.

cu literele arse

rece pe dinafară și caldă pe dinăuntru. fierbinte, de fapt. dureros de. într-atât, încât dacă m-ai scăpa din buzunarul tău pe vreun drum îngust de iarnă, aș topi probabil recele din jurul meu. și s-ar face primăvară. dacă m-ai scăpa. însă locul meu nu este în buzunarul tău. pentru că dacă era, aș fi fost fierbinte și pe dinafară, nu numai pe dinăuntru. dar nu sunt. în plus, buzunarele au fost făcute ca să ții mărunțiș în ele. iar eu vreau să fiu ținută în cuvinte. crude și neîndulcite, dar sincere ca ochii de cinci dimineața. și ca buzele de miez de noapte.

undeva între buzunarul tău și cuvintele tale s-a întâmplat o întâmplare. fără început și fără sfârșit. dar cu atâta conținut .. atâta .. că mi-ar plăcea să nu se fi umplut timpul așa de mult cu atâta gol. într-un fel oarecare, este mai bine așa. eu voi continua să caut cuvintele potrivite în altă parte. iar tu .. probabil că vei aduna în continuare mărunțiș.

no need for umbrellas.

- i think i i'm hurting.

- i think so, too. but why?

- oh well. i just seem not to have learned my lessons very well.

- what lessons?

- of not longing for what isn't mine.

- and have you?

- yes. i have.

- do you still?

- oh yes, i think i still do.

- let's go listen to some birds sing.

- we'll first have to wait for the storm to pass.

- why so?

- don't you know? birds sing only after the storm.

- yes, of course. in this case .. why shouldn't we?

- shouldn't we what?

- sing. we don't know for how long the storm will continue. so let's sing. we don't need the birds.

- really? don't we?

- maybe we do. but for now, all that matters is us. so come on. let's get out there and sing.

- all right. let's sing.