duminică, 22 mai 2011

20 de secunde în compania unei lămâi verzi

ploi de vară. când te aștepți mai puțin. de după soarele deghizat în nori. și de după aerul deghizat în verde .. aer văratic de nopți bucureștene .. ce dor îmi era de tine. și ce bine că ești aici.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

ecler cu cremă la temperatura camerei

îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...

  • ai curaj?
    încerc, de la o vreme, să-mi îngrădesc inima. cu sârmă ghimpată și cu celofan, cu mușchi de pădure, cu cabluri electrice, cu cârpe și sfori,...
  • ce bine că nu suntem frunze
    pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
  • all
    all you will ever owe is to yourself. not to them. all you will ever need is to love yourself, before them.