Pășim desculț prin zăpadă și auzim viorile cum plâng. Ne rotim, ținându-ne de mâini, iar fulgii cad alene peste râsetele noastre. Ține-mă cât mai strâns și cât mai aproape de tine. Nu mă pierde. Auzi?
vineri, 25 februarie 2011
luni, 21 februarie 2011
Impresii
Verdele este culoarea ei preferată. Și a lui. A ei, pentru că trăiește cu gândurile în păduri. A lui, pentru că trăiește cu gândurile în pipă. Și mâna ei alunecă pe pieptul lui. Căldurile lor devin una. Iar verdele devine transparent. Dar nu contează.
marți, 8 februarie 2011
chiar dacă
Și ce ne facem dacă nu ve vom găsi niciodată? Timpul .. are mult prea multe găuri prin care se scurg momentele. Și nu le mai pot controla. Tu? Poți? Hai să le coasem. Avem nevoie de o ață trainică. Aceeași care te leagă pe tine de mine. De ce nu o văd? Tu o vezi? Cine o vede? L-aș invita în viața mea, să îmi arate drumul spre tine. Dar sunt cam deconectată de lume. De multe ori simt cum mă evapor. Și totuși, mă regăsesc mereu aici, așteptându-te, neschimbată. Noi ne vom găsi, chiar dacă va trebui să așteptăm încă o viață.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
ecler cu cremă la temperatura camerei
îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...
-
rece pe dinafară și caldă pe dinăuntru. fierbinte, de fapt. dureros de. într-atât, încât dacă m-ai scăpa din buzunarul tău pe vreun drum î...
-
he was never going to cast you in the main role. he was never going to shoot a movie just for you. he was just planning on filling the ad s...
-
cuvintele mele stau nevorbite pe polița de sus a inimii mele. de fapt, inima mea nu mai este demult a mea. s-au plimbat atâtea lacrimi pri...
