stop non

vreau să te îngrop. la miez de noapte, când cântă lupii în pădure. să te îngrop la fundul pământului. ai murit. chiar dacă ai ochii deschiși, îi ții deschiși pentru altcineva. nu pentru mine. chiar dacă mâinile tale nu au odihnă, ele nu au odihnă pentru altcineva. nu pentru mine. o să te îngrop la granița estului cu vestul și a sudului cu nordul. în una din nopțile acestea o să te îngrop.

- ce-și spun ciorile la miezul nopții?
- ciorile nu își spun nimic niciodată. ciorile se înțeleg din priviri.

să te îngrop nu ar fi suficient. te voi trimite pe al douăzeci și cincilea fus orar, de unde să nu te mai poți întoarce înapoi. pleacă. cu stolul tău, cu tot, pleacă.

eu sunt aici.

cuvintele mele stau nevorbite pe polița de sus a inimii mele.
de fapt, inima mea nu mai este demult a mea.
s-au plimbat atâtea lacrimi prin ea și atâtea crivățuri,
încât a devenit spațiu public. grădină urbană.

pe lumea asta nu există oameni răi. există doar oameni răniți.
inima mea este rănită. și poate că este și rea.
dar nu aș schimba-o pentru nimic în lume.
inima mea nu este de vânzare.

de la o vreme m-ai șters din viața ta.
m-ai îmbrăcat în straie negre și mi-ai lipit gura cu frunze de arțar -
ca să nu mai pot vorbi sau râde.
și mi-ai acoperit ochii cu ramuri de nuc - ca să nu mă vezi.

dar chiar și așa, acoperită și neagră, tu mă vezi.
printre pereții de pădure și printre neculorile nopții,
sunt mai vie ca niciodată - pentru că sufăr.
și sufăr pentru că sunt vie. dar am obosit.

când vei fi gata, să știi că te aștept aici, la marginea nopții.
dar dacă o să te gândești prea mult, va fi prea târziu.
buzele mele de sirop și ochii mei de iod nu au fost făcuți să aștepte.
grăbește-te. sau nu. decide tu. dar nu mă mai șterge.