duminică, 22 iunie 2014

ursă urse urși

dar stai un pic. nu este vorba de kilometri. sau de ani. și nici măcar de viteza cu care ne trăim trăirile. este mult mai mult de atât, ceva care nu are o dimensiune pe care să o înțelegem sau să o anticipăm în vreun fel. probabil din cauza asta ne este atât de greu să ne găsim. și poate din cauza asta ne este atât de greu să știm cum va fi mâine. poate că nici nu este nevoie să știm. poate că ar trebui să luăm ca atare minutele și orele. meridianele și paralele. fericirile și tristețile. și poate că degeaba ne agităm. să ne liniștim. să ne respirăm aerul, să ne bem apa, să ne trăim zilele. uite, stele nu întreabă. stele luminează. iar când se iau de mână în constelații, stau așa pentru eternitate. asta pentru că stelele au răbdarea și înțelepciunea să aștepte. să așteptăm și noi.

ecler cu cremă la temperatura camerei

îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...