but have you ever met someone and said to yourself - 'yes, finally, someone as crazy as i am!'?
i keep going through people like i am going through books. in the beginning, i love exploring them, i look up new words in the dictionary and i try to understand what i'm reading. after a while i may get a little bit bored, but it is so nice to have something to look forward to every night before going to sleep or every time i hop on a bus, that i just almost always end up carrying on. then, when the end approaches, i start missing them before i really need to. and when i finish reading them, i have other piles waiting to be read.
ah, but people aren't like books. they do not sit on shelves, that's for sure. and they sure as hell do not ever stay the same. change. they change. and so do i.
sâmbătă, 4 mai 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ecler cu cremă la temperatura camerei
îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...
-
încerc, de la o vreme, să-mi îngrădesc inima. cu sârmă ghimpată și cu celofan, cu mușchi de pădure, cu cabluri electrice, cu cârpe și sfori,...
-
pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
-
all you will ever owe is to yourself. not to them. all you will ever need is to love yourself, before them.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu