să ne urcăm unul în inima celuilalt. sau să le legăm cu un hamac, inimile. și să ne legănăm în el de câte ori avem chef. așa, chiar de am pleca din inimile noastre, am fi legați de ele mereu.
- vreau să te sărut, dar nu mai am aer.
- nu-i nimic, am eu pentru amândoi.
în decembrie ochii, în iunie inimile. le-am deschis.
- vreau să te fumez, dar nu mai am foc.
- mănâncă-mă, atunci.
- în hamac.
- cu podul palmei lipit de inima mea.
- și cu tălpile de a mea.
iarbă de ieri și flori de azi. doar noi de mâine.
miercuri, 13 martie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ecler cu cremă la temperatura camerei
îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...
-
- ce este în capul oamenilor care dorm ziua, dar stau treji noaptea? - probabil mai mult, totuși, decât în capul celor care nu dorm deloc....
-
cuvintele mele stau nevorbite pe polița de sus a inimii mele. de fapt, inima mea nu mai este demult a mea. s-au plimbat atâtea lacrimi pri...
-
pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu