luni, 26 noiembrie 2012
o libertate. două libertăți.
dacă ar trebui să cred în dumnezeul tău, nu aș sta pe gânduri, aș începe de mâine. chiar și după câte luni au trecut deasupra capetelor noastre. chiar și după câte ploi ne-au spălat. aș crede în ce vrei tu să cred. pentru că deși aș renunța la libertatea mea, prin tine, aș primi-o înapoi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ecler cu cremă la temperatura camerei
îmi este dor să plâng. de fapt, nu știu dacă îmi este dor să plâng, cât îmi este dor să simt. ceva. îmi este dor să simt ceva atât de intens...
-
încerc, de la o vreme, să-mi îngrădesc inima. cu sârmă ghimpată și cu celofan, cu mușchi de pădure, cu cabluri electrice, cu cârpe și sfori,...
-
pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
-
all you will ever owe is to yourself. not to them. all you will ever need is to love yourself, before them.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu