luni, 26 noiembrie 2012
o libertate. două libertăți.
dacă ar trebui să cred în dumnezeul tău, nu aș sta pe gânduri, aș începe de mâine. chiar și după câte luni au trecut deasupra capetelor noastre. chiar și după câte ploi ne-au spălat. aș crede în ce vrei tu să cred. pentru că deși aș renunța la libertatea mea, prin tine, aș primi-o înapoi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
încerc, de la o vreme, să-mi îngrădesc inima. cu sârmă ghimpată și cu celofan, cu mușchi de pădure, cu cabluri electrice, cu cârpe și sfori,...
-
și dacă o să-ți ascult durerile, o să te văd mai bine? și dacă o să-ți privesc trecutul, o să te aud mai bine? nu ar trebui să îmi spui...
-
pe aproape se aude un copil. un râs din surdină, fericit și lipsit de griji. miroase a toamnă afară, simt cum se ridică în aer aburul frunze...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu